lecui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din leac + sufixul -ui.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
lecui
Infinitiv a lecui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
lecuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să lecuiască
Participiu lecuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) îngriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face sănătos; (p.ext.) a (se) vindeca, a (se) însănătoși.
  2. (v.refl.) (fig.) a nu mai dori cu nici un prețfacă ceva (în urma unei întâmplări neplăcute).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe