legător

română

Etimologie

Din a lega + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /le.gə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului legător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	legător	legători
Articulat	legătorul	legătorii
Genitiv-Dativ	legătorului	legătorilor
Vocativ	legătorule	legătorilor

1. persoană specializată în legatul cărților.
2. persoană care leagă snopii.

Cuvinte derivate

• legătoare
• legătoreasă
• legătorie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online