legitate

română

Etimologie

Din lege + sufixul -itate (după rusă закономeрност' (zakonomernost')).

Pronunție

• AFI: /le.ʤi'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului legitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	legitate	legități
Articulat	legitatea	legitățile
Genitiv-Dativ	legității	legităților
Vocativ	legitate	legităților

1. (fil.) însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natură, din societate și din gândire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• gătitele

Referințe

• DEX '98 via DEX online