legitate

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din lege + sufixul -itate (după rusă закономeрност' (zakonomernost')).

Pronunție

  • AFI: /le.ʤi'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
legitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ legitate legități
Articulat legitatea legitățile
Genitiv-Dativ legității legităților
Vocativ legitate legităților
  1. (fil.) însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natură, din societate și din gândire.


Traduceri

Anagrame

Referințe