leicușoară

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din leică + sufixul -ușoară.

Pronunție

  • AFI: /lej.ku'ʃo̯a.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
leicușoară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ leicușoară leicușoare
Articulat leicușoara leicușoarele
Genitiv-Dativ leicușoarei leicușoarelor
Vocativ leicușoară leicușoarelor
  1. (pop.) leicuță.


Traduceri

Anagrame

Referințe