leicuță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din leică + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /lej'ku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
leicuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ leicuță leicuțe
Articulat leicuța leicuțele
Genitiv-Dativ leicuței leicuțelor
Vocativ leicuță leicuțelor
  1. (pop.) diminutiv al lui leică; leiculiță, leicușoară.


Traduceri

Etimologie

Din leică + sufixul -uță.

Substantiv


Declinarea substantivului
leicuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ leicuță leicuțe
Articulat leicuța leicuțele
Genitiv-Dativ leicuței leicuțelor
Vocativ leicuță leicuțelor
  1. (reg.) diminutiv al lui leică; pâlnioară.


Traduceri

Anagrame

Referințe