leică

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din bulgară лeлка (lĕlka) „cumnată”.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
leică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ leică leici
Articulat leica leicile
Genitiv-Dativ leicăi leicilor
Vocativ leică leicilor
  1. (pop.; adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) lele.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din rusă лeика (leika). Confer ucraineană лийка (lijka).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
leică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ leică leici
Articulat leica leicile
Genitiv-Dativ leicăi leicilor
Vocativ leică leicilor
  1. (reg.) pâlnie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe