leică

română

Etimologie

Din bulgară лeлка (lĕlka) „cumnată”.

Pronunție

• AFI: /ˈlej.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului leică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	leică	leici
Articulat	leica	leicile
Genitiv-Dativ	leicăi	leicilor
Vocativ	leică	leicilor

1. (pop.; adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) lele.

Cuvinte derivate

• leiculiță
• leicușoară
• leicuță

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din rusă лeика (leika). Confer ucraineană лийка (lijka).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului leică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	leică	leici
Articulat	leica	leicile
Genitiv-Dativ	leicăi	leicilor
Vocativ	leică	leicilor

1. (reg.) pâlnie.

Cuvinte derivate

• leicuță

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alice
• calei
• căile
• claie

Referințe

• DEX '98 via DEX online