lemă
română
Etimologie
Din franceză lemme.
Pronunție
- AFI: /'le.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului lemă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lemă | leme |
| Articulat | lema | lemele |
| Genitiv-Dativ | lemei | lemelor |
| Vocativ | lemă | lemelor |
- (mat.) enunț preliminar a cărui demonstrare ajută la rezolvarea unei teoreme.
- (log.) propoziție preliminară a unei demonstrații, care trebuie demonstrată la rândul ei.
- (rar) titlu sau sumar al unei lucrări.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online