limbută

română

Etimologie

Din limbut.

Pronunție

• AFI: /lim'bu.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului limbută
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	limbută	limbute
Articulat	limbuta	limbutele
Genitiv-Dativ	limbutei	limbutelor
Vocativ	limbuto	limbutelor

1. persoană care vorbește mult (și fără rost); vorbăreață, guralivă, flecară, locvace.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online