lincăi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) lenkti.

Pronunție

  • AFI: /lin.kə'i/


Verb


Conjugarea verbului
lincăi
Infinitiv a lincăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să lincăie
Participiu lincăit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (rar; despre pânza unei corăbii) a se umfla de vânt.


Traduceri

Anagrame

Referințe