lincăi

română

Etimologie

Din slavă (veche) lenkti.

Pronunție

• AFI: /lin.kə'i/

Verb

Conjugarea verbului lincăi
Infinitiv	a lincăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să lincăie
Participiu	lincăit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (rar; despre pânza unei corăbii) a se umfla de vânt.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• călini
• cilian

Referințe

• DEX '98 via DEX online