umfla

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină inflare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
umfla
Infinitiv a umfla
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
umflu
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să umfle
Participiu umflat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a mări volumul unui obiect cu pereți elastici sau plianți, umplându-l cu aer sau cu alt fluid.
  2. (v.refl.) (despre cavități anatomice, mai ales despre stomac) a-și mări volumul; (despre ființe) a crește în volum (în urma mâncării excesive), a avea o senzație de balonare.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) înfoia.
    Vântul umflă pânzele.
  4. (v.refl.) (despre ape) a-și mări volumul, a crește.
  5. (v.refl.) (despre lichide) a-și ridica nivelul prin fierbere.
  6. (v.refl.) (despre obiecte de lemn) a-și mări volumul prin umezire.
    Apa a umflat doagele.
  7. (v.refl.) (despre piele, țesuturi, organe etc.) a se inflama, a se congestiona.
  8. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a ridica în mod exagerat prețul, suma, proporțiile etc.
  9. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a înșfăca, a înhăța; a prinde, a lua, a ridica.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (tranz.) A-l umfla pe cineva râsul (sau plânsul) sau (refl.) a se umfla de râs (sau plâns) = a nu-și putea stăpâni râsul (sau plânsul), a izbucni în râs (sau în plâns)
  • A se umfla de somn (sau de dormit) = a se sătura de somn, a dormi foarte mult
  • (refl.) A se umfla în pene = a se îngâmfa, a se fuduli


Traduceri

Referințe