locatară

română

Etimologie

Din locatar.

Pronunție

• AFI: /lo.ka'ta.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului locatară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	locatară	locatare
Articulat	locatara	locatarele
Genitiv-Dativ	locatarei	locatarelor
Vocativ	locataro	locatarelor

1. persoană care locuiește într-o casă (în calitate de chiriașă).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cataralo

Referințe

• DEX '98 via DEX online