locuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a locui.

Pronunție

  • AFI: /lo.ku'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
locuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ locuire locuiri
Articulat locuirea locuirile
Genitiv-Dativ locuirii locuirilor
Vocativ locuire locuirilor
  1. faptul de a locui undeva.


Traduceri

Anagrame

Referințe