locuire

română

Etimologie

Din a locui.

Pronunție

• AFI: /lo.ku'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului locuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	locuire	locuiri
Articulat	locuirea	locuirile
Genitiv-Dativ	locuirii	locuirilor
Vocativ	locuire	locuirilor

1. faptul de a locui undeva.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• colurie
• croiule
• cuielor
• eroicul

Referințe

• DEX '98 via DEX online