croi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă krojiti.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
croi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ croi croiuri
Articulat croiul croiurile
Genitiv-Dativ croiului croiurilor
Vocativ ' '
  1. croială.


Verb


Conjugarea verbului
croi
Infinitiv a croi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
croiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să croiască
Participiu croit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obține piese ce urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect.
    A croi o haină.
  2. (v.tranz.) a plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare.
  3. (fig.) a ticlui o minciună.
  4. (v.tranz.) a desfunda, a deschide un drum, o șosea etc., înlăturând obstacolele.
    Fluviul își croiește drum prin munți.
  5. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a lovi, a bate un animal sau un om (făcându-i dungi sau vânătăi pe piele).

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (intranz.) (fig.) (fam.; în expr.) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie)


Traduceri

Referințe