locvacitate
română
Etimologie
Din franceză loquacité < latină loquacitas, loquacitatis.
Pronunție
- AFI: /lok.va.ʧi'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului locvacitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | locvacitate | invariabil |
| Articulat | locvacitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | locvacității | invariabil |
| Vocativ | locvacitate | invariabil |
- (livr.) însușirea, pornirea, obișnuința de a fi locvace; limbuție.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online