limbuție

română

Etimologie

Din limbut + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /lim'bu.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului limbuție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	limbuție	limbuții
Articulat	limbuția	limbuțiile
Genitiv-Dativ	limbuției	limbuțiilor
Vocativ	limbuție	limbuțiilor

1. înclinare, tendință de a vorbi mult și fără rost; vorbărie, flecăreală, locvacitate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online