logoree
română
Etimologie
Din franceză logorrhée.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului logoree | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | logoree | logorei |
| Articulat | logoreea | logoreile |
| Genitiv-Dativ | logoreii | logoreilor |
| Vocativ | logoree | logoreilor |
- stare de excitație psihică, care se caracterizează prin tendința excesivă, nestăpânită de a vorbi continuu și incoerent.
- (fam.) faptul de a vorbi mult și inutil; limbuție, locvacitate.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online