lutte

Vezi și : lutté

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche, care provine din latină târzie lucta < latină luctor („a se lupta”).

Înrudit cu catalană lluita, italiană lotta, occitană lucha, portugheză luta, română luptă și spaniolă lucha.

Pronunție

• AFI: /lyt/
  •  Audio^fișier
• (Quebec) AFI: /lʏt/

Substantiv

lutte f., luttes pl.

1. (sport) lupte

   S'exercer à la lutte.

2. (livr. și fig.) luptă, bătaie, război

   La lutte contre le capitalisme.

Sinonime

• 2: combat, dispute, guerre

Cuvinte derivate

• lutteur

Cuvinte apropiate

• lutter

Locuțiuni

locuțiuni

agent de lutte biologique de haute lutte lutte à main plate lutte contre l'incendie lutte des classes

lutte féminine lutte gréco-romaine lutte informatique défensive lutte informatique offensive lutte libre

Etimologie

Din lutter.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru lutter.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru lutter.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru lutter.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru lutter.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru lutter.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire