lupta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină luctare.

Pronunție

  • AFI: /lup'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) lupta
Infinitiv a (se) lupta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) lupt
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) lupte
Participiu luptat
Conjugare III
  1. (v.refl. recipr.) a se bate corp la corp cu cineva.
    Hai să ne luptăm în bătaie dreaptă.
  2. (v.refl. recipr. și intranz.) a se război, a purta război, a fi în război cu cineva.
    S-a luptat mult cu dușmanul.
  3. (v.refl. și intranz.) (fig.) a se împotrivi, a se străduiînvingă o greutate, un obstacol.
  4. (v.intranz.) (fig.) a se străduiobțină ceva.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (refl. recipr.) Se luptă ziua cu noaptea = se face ziuă


Traduceri

Etimologie

Derivat regresiv din luptă.

Pronunție

  • AFI: /'lup.ta/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru luptă.

Referințe