mâncărică

română

Etimologie

Din mâncare + sufixul -ică.

Pronunție

• AFI: /mɨn.kə'ri.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului mâncărică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mâncărică	mâncărele
Articulat	mâncărica	mâncărelele
Genitiv-Dativ	mâncărelei	mâncărelelor
Vocativ	mâncărică	mâncărelelor

1. (fam.) diminutiv al lui mâncare.
2. (reg.) tocană.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online