mâncărică

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din mâncare + sufixul -ică.

Pronunție

  • AFI: /mɨn.kə'ri.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mâncărică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mâncărică mâncărele
Articulat mâncărica mâncărelele
Dativ-Genitiv mâncărelei mâncărelelor
Vocativ mâncărică mâncărelelor
  1. (fam.) diminutiv al lui mâncare.
  2. (reg.) tocană.


Traduceri

Referințe