mâncărici

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din mâncare + sufixul -ici.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
mâncărici
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mâncărici invariabil
Articulat mâncăriciul invariabil
Genitiv-Dativ mâncăriciului invariabil
Vocativ mâncăriciule invariabil
  1. (fam.) mâncărime.

Expresii

  • A avea mâncărici = a nu avea astâmpăr, a nu putea sta liniștit
  • A avea mâncărici la limbă = a fi foarte vorbăreț


Traduceri

Referințe