mâncărime

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
mâncărime

română

Etimologie

Din mâncare + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /mɨn.kə'ri.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
mâncărime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mâncărime mâncărimi
Articulat mâncărimea mâncărimile
Dativ-Genitiv mâncărimii mâncărimilor
Vocativ mâncărime mâncărimilor
  1. senzație (neplăcută) provocată de anumite boli ale pielii, de o iritație trecătoare, de înțepătura unor insecte etc. și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărici.

Expresii

  • A avea mâncărime de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret


Traduceri

Anagrame

Referințe