mândru

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din slavă mondru („înțelept”).

Pronunție

  • AFI: /'mɨn.dru/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
mândru
Singular Plural
Masculin mândru mândri
Feminin mândră mândre
Neutru mândru mândre
  1. care are sentimentul demnității și onoarei; demn.
  2. care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; încrezut; îngâmfat; înfumurat; fudul; falnic; semeț; măreț.
  3. care este cuprins de un sentiment de satisfacție (ca urmare a unui succes, a unei reușite sau a unei victorii).
  4. care inspiră admirație; plin de semeție.


Traduceri