Sari la conținut

mândrișor

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din mândru + sufixul -ișor.

Pronunție

  • AFI: /mɨn.dri'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
mândrișor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mândrișor mândrișori
Articulat mândrișorul mândrișorii
Genitiv-Dativ mândrișorului mândrișorilor
Vocativ mândrișorule mândrișorilor
  1. (pop.) mândruț.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe