mândruț

română

Etimologie

Din mândru + sufixul -uț.

Pronunție

• AFI: /mɨn'druʦ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului mândruț
	Singular	Plural
Masculin	mândruț	mândruți
Feminin	mândruță	mândruțe
Neutru	mândruț	mândruțe

1. (și subst.) (pop.) diminutiv al lui mândru; (în special) persoană dragă cuiva de sex opus.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online