mânușiță

română

Etimologie

Din mână + sufixul -ușiță.

Pronunție

• AFI: /mɨ.nu'ʃi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului mânușiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mânușiță	mânușițe
Articulat	mânușița	mânușițele
Genitiv-Dativ	mânușiței	mânușițelor
Vocativ	mânușiță	mânușițelor

1. mânuță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• șănțuiam

Referințe

• DEX '98 via DEX online