mânuță

română

Etimologie

Din mână + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /mɨ'nu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului mânuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mânuță	mânuțe
Articulat	mânuța	mânuțele
Genitiv-Dativ	mânuței	mânuțelor
Vocativ	mânuță	mânuțelor

1. diminutiv al lui mână; mânușiță, mânuriță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• antuma

Referințe

• DEX '98 via DEX online