mânzărar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din mânzare + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /mɨn.zə'rar/


Substantiv


Declinarea substantivului
mânzărar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mânzărar mânzărari
Articulat mânzărarul mânzărarii
Genitiv-Dativ mânzărarului mânzărarilor
Vocativ mânzărarule mânzărarilor
  1. (pop.) cioban care păzește mânzările.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
mânzărar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mânzărar mânzărare
Articulat mânzărarul mânzărarele
Genitiv-Dativ mânzărarului mânzărarelor
Vocativ mânzărarule mânzărarelor
  1. (reg.) loc sau despărțitură din strungă unde stau mânzările.


Traduceri

Referințe