despărțitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a despărți + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /des.pər.ʦi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
despărțitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ despărțitură despărțituri
Articulat despărțitura despărțiturile
Genitiv-Dativ despărțiturii despărțiturilor
Vocativ despărțitură despărțiturilor
  1. parte despărțită dintr-un vas, dintr-o încăpere, dintr-o ladă etc.; încăpere mică despărțită din una mai mare; compartiment.
  2. construcție făcută cu scopul de a separa, de a delimita ceva.
  3. (înv.) grup, ceată izolată.


Traduceri

Referințe