mârâitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a mârâi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /mɨ.rɨ.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mârâitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mârâitură mârâituri
Articulat mârâitura mârâiturile
Genitiv-Dativ mârâiturii mârâiturilor
Vocativ mârâitură mârâiturilor
  1. mârâit.


Traduceri

Referințe