mârâi

română

Etimologie

Din mâr + sufixul -âi.

Pronunție

• AFI: /mɨ.rɨˈi/

Verb

Conjugarea verbului mârâi
Infinitiv	a mârâi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mârâi
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mârâie
Participiu	mârâit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre câini; la pers. 3) a scoate sunete guturale, aspre, hârâite, care de obicei arată iritarea, nemulțumirea.
2. (v.intranz.) (fig.) (despre oameni; peior.) a vorbi neclar, printre dinți, manifestând nemulțumire, enervare.
3. (v.tranz.) a spune ceva în silă, pe un ton posac, nemulțumit.

Cuvinte derivate

• mârâială
• mârâire
• mârâit
• mârâitor
• mârâitură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• armia
• amari
• arămi
• arima
• armai
• maria
• ramai

Referințe

• DEX '98 via DEX online