mârzac

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din tătară mïrza.

Pronunție

  • AFI: /mɨr'zak/


Substantiv


Declinarea substantivului
mârzac
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mârzac mârzaci
Articulat mârzacul mârzacii
Genitiv-Dativ mârzacului mârzacilor
Vocativ mârzacule mârzacilor
  1. nobil tătar care de obicei conducea o ceată ostășească.


Traduceri

Anagrame

Referințe