măcăi

română

Etimologie

Din mac + sufixul -ăi.

Pronunție

• AFI: /mə.kə'i/

Verb

Conjugarea verbului măcăi
Infinitiv	a măcăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să măcăie
Participiu	măcăit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre rațe) a scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac; a măcăni.

Cuvinte derivate

• măcăire
• măcăit
• măcăitură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amica
• căiam

Referințe

• DEX '98 via DEX online