căi
Etimologie
Din slavă (veche) kajati sen („a face penitență”).
Pronunție
- AFI: /kə'i/
Verb
| Conjugarea verbului (se) căi | |
| Infinitiv | a (se) căi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) căiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) căiască |
| Participiu | căit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl.) a-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit.
- (v.tranz.) (rar) a compătimi pe cineva; a căina.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online