măntăluță

română

Etimologie

Din manta + sufixul -ăluță.

Pronunție

• AFI: /mən.tə'lu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului măntăluță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	măntăluță	măntăluțe
Articulat	măntăluța	măntăluțele
Genitiv-Dativ	măntăluței	măntăluțelor
Vocativ	măntăluță	măntăluțelor

1. diminutiv al lui manta.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online