măntăluță

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din manta + sufixul -ăluță.

Pronunție

  • AFI: /mən.tə'lu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
măntăluță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măntăluță măntăluțe
Articulat măntăluța măntăluțele
Genitiv-Dativ măntăluței măntăluțelor
Vocativ măntăluță măntăluțelor
  1. diminutiv al lui manta.


Traduceri

Referințe