manta

română

Etimologie

Din poloneză manta, ucraineană манта (manta).

Pronunție

• AFI: /manˈta/

Substantiv

Declinarea substantivului manta
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	manta	mantale
Articulat	mantaua	mantalele
Genitiv-Dativ	mantalei	mantalelor
Vocativ	manta	mantalelor

1. haină lungă, groasă sau impermeabilă care apără de frig, de ploaie etc.; (spec.) palton de uniformă militară.
2. (înv.) mantie.
3. înveliș care servește pentru a proteja o piesă sau un sistem tehnic.
4. (la gasteropode) răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia; palium.

Cuvinte derivate

• măntăluță

Expresii

• Manta de vreme rea = om pe care nu-l bagi în seamă decât atunci când ai nevoie de el
• A-și întoarce mantaua după vânt = a-și schimba atitudinea după împrejurări
• A-și găsi mantaua (cu cineva) = a o păți (cu cineva), a avea necazuri (cu cineva)

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amant
• mănat

Referințe

• DEX '98 via DEX online