mărămuță

română

Etimologie

Din maramă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /mə.rə'mu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului mărămuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mărămuță	mărămuțe
Articulat	mărămuța	mărămuțele
Genitiv-Dativ	mărămuței	mărămuțelor
Vocativ	mărămuță	mărămuțelor

1. (rar) mărămioară.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online