maramă

română

Variante

• mahramă

Etimologie

Din turcă mahrama.

Pronunție

• AFI: /ma'ra.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului maramă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	maramă	marame
Articulat	marama	maramele
Genitiv-Dativ	maramei	maramelor
Vocativ	maramă	maramelor

1. fâșie lungă de voal fin, cu care își acoperă capul femeile de la țară când se îmbracă în costum național (lăsând capetele să atârne până aproape de pământ); ștergar.

Cuvinte derivate

• mărămioară
• mărămuță

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amaram

Referințe

• DEX '98 via DEX online