măturător

română

Etimologie

Din a mătura + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /mə.tu.rə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului măturător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	măturător	măturători
Articulat	măturătorul	măturătorii
Genitiv-Dativ	măturătorului	măturătorilor
Vocativ	măturătorule	măturătorilor

1. persoană care se ocupă cu măturatul străzilor.

Cuvinte derivate

• măturătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online