măturător

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a mătura + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /mə.tu.rə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
măturător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măturător măturători
Articulat măturătorul măturătorii
Dativ-Genitiv măturătorului măturătorilor
Vocativ măturătorule măturătorilor
  1. persoană care se ocupă cu măturatul străzilor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe