măturătură

română

Etimologie

Din a mătura + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /mə.tu.rə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului măturătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	măturătură	măturături
Articulat	măturătura	măturăturile
Genitiv-Dativ	măturăturii	măturăturilor
Vocativ	măturătură	măturăturilor

1. măturare.
2. (concr.) gunoi adunat cu mătura.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online