măturătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a mătura + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /mə.tu.rə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
măturătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măturătură măturături
Articulat măturătura măturăturile
Dativ-Genitiv măturăturii măturăturilor
Vocativ măturătură măturăturilor
  1. măturare.
  2. (concr.) gunoi adunat cu mătura.


Traduceri

Referințe