măturar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din mătură + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /mə.tu'rar/


Substantiv


Declinarea substantivului
măturar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măturar măturari
Articulat măturarul măturarii
Dativ-Genitiv măturarului măturarilor
Vocativ măturarule măturarilor
  1. persoană care face sau vinde mături.


Traduceri

Referințe