macula

română

Etimologie

Din latină maculare. Confer franceză maculer.

Pronunție

• AFI: /ma.kuˈla/

Verb

Conjugarea verbului macula
Infinitiv	a macula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	maculez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să maculeze
Participiu	maculat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (livr.) a păta, a murdări, a mânji.
2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală.

Sinonime

• jegoși, mânji, murdări, păta

Cuvinte derivate

• maculare
• maculat
• maculator
• maculatură
• maculă

Cuvinte compuse

• macula lutea

Traduceri

a păta, a murdări

engleză: maculate (English) franceză: maculer (français)

italiană: maculare (italiano) latină: maculare (Latina)

Referințe

• DEX online