macula
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ma.kuˈla/
Verb
Conjugarea verbului macula | |
Infinitiv | a macula |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
maculez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să maculeze |
Participiu | maculat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) (livr.) a păta, a murdări, a mânji.
- a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală.