maculator

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a macula + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ma.ku.la'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
maculator
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ maculator maculatoare
Articulat maculatorul maculatoarele
Genitiv-Dativ maculatorului maculatoarelor
Vocativ maculatorule maculatoarelor
  1. caiet (neliniat) folosit de elevi, de studenți etc. pentru a lua notițe la lecție; caiet de notițe.


Traduceri

Anagrame

Referințe