magicien

franceză

(français)

Etimologie

Din magique („magic”) + -ien.

Pronunție

• AFI: /ma.ʒi.sjɛ̃/

Substantiv

magicien m., magiciens pl.

1. magician
2. (fig.) magician

Sinonime

• 1: mage, sorcier
• 2: prestidigitateur

Cuvinte derivate

• magicienne

Cuvinte apropiate

• mage
• magie
• magique

Vezi și

• Houdini

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire