magic

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Magic

română

Etimologie

Din franceză magique < latină magicus.

Pronunție

  • AFI: /'ma.ʤik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
magic
Singular Plural
Masculin magic magici
Feminin magică magice
Neutru magic magice
  1. care ține de magie, privitor la magie.
    Puteri magice.
  2. (fig.) care apare ca o realizare minunată, ca un efect de magie.

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie magik, care provine din franceza veche magique < latină magice. Provine din greaca antică.

Pronunție

  • AFI: /'mædʒɪ/


Substantiv

magic, (nenumărabil)

  1. magie
    She made the chair levitate - I swear that was pure magic!
  2. (p. ext.) descântec, farmec
  3. (spec.) prestidigitație, iluzionism, scamatorie
  4. (fig.) ceva minunat
    Movie magic.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii


Adjectiv

magic (necomparabil)

  1. magic, fermecat
    A magic dragon.
  2. de magician, de vrăjitor
    A magic show.
  3. (fig.) fermecător, minunat
    A magic moment.
  4. (argou, în Anglia) excelent, perfect, minunat
    — I cleaned up the flat while you were out. — Really? Magic!

Sinonime


Verb


Conjugarea verbului
to magic
Infinitiv to magic
Prezent simplu
pers. 3 sg.
magics
Trecut simplu magicked
Participiu trecut magicked
Participiu prezent magicking
  1. a fermeca, a vrăji; (spec.) a descânta, a face farmece
  2. a evoca (prin magie)

Sinonime

Referințe