magie

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : magiê

română

Etimologie

Din franceză magie.

Pronunție

  • AFI: /ma'ʤi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
magie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ magie magii
Articulat magia magiile
Genitiv-Dativ magiei magiilor
Vocativ magio magiilor
  1. totalitatea procedeelor, formulelor, gesturilor etc. prin care ar putea fi invocate anumite forțe supranaturale spre a produce miracole; practica acestor procedee, formule etc.
  2. ansamblu de procedee oculte prin care se crede că se pot produce fenomene miraculoase
  3. (Fig.) Putere irezistibilă de atracție, de fascinare.
  4. spectacol de prestidigitație.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • magie neagră = = magie care apelează la puterea demonilor
  • magie albă = magie prin care sunt produse fenomene naturale care par miraculoase


Traduceri