magistru

română

Etimologie

Din latină magister. Confer germană Magister.

Pronunție

• AFI: /ma'ʤis.tru/

Substantiv

Declinarea substantivului magistru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	magistru	magiștri
Articulat	magistrul	magiștrii
Genitiv-Dativ	magistrului	magiștrilor
Vocativ	magistrule	magiștrilor

1. (livr.) profesor (în raport cu elevii săi); dascăl.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online