magnetism

română

Etimologie

Din franceză magnétisme, germană Magnetismus.

Pronunție

• AFI: /mag.ne'tism/

Substantiv

Declinarea substantivului magnetism
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	magnetism	invariabil
Articulat	magnetismul	invariabil
Genitiv-Dativ	magnetismului	invariabil
Vocativ	magnetismule	invariabil

1. proprietatea pe care o au corpurile magnetice de a se magnetiza.
2. parte a fizicii care studiază proprietățile magnetice ale materiei.

Cuvinte compuse

• magnetism terestru, magnetism pământesc
• magnetism animal

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online