magnetiza

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză magnétiser.

Pronunție

  • AFI: /mag.ne.ti'za/


Verb


Conjugarea verbului
(se) magnetiza
Infinitiv a (se) magnetiza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) magnetizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) magnetizeze
Participiu magnetizat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face ca un corpcapete, permanent sau temporar, proprietăți de magnet; a transforma în magnet.
    Corpurile feromagnetice se magnetizează ușor.
  2. (v.tranz.) (fig.) a exercita asupra cuiva o atracție puternică.
  3. (v.refl.) (fam.) a se ameți de băutură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe