magnificență
Etimologie
Din franceză magnificence, italiană magnificenza.
Pronunție
- AFI: /mag.ni.fi'ʧen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului magnificență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | magnificență | magnificențe |
| Articulat | magnificența | magnificențele |
| Genitiv-Dativ | magnificenței | magnificențelor |
| Vocativ | magnificență | magnificențelor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online