majorare
română
Etimologie
Din a majora.
Pronunție
- AFI: /ma.ʒo'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului majorare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | majorare | majorări |
| Articulat | majorarea | majorările |
| Genitiv-Dativ | majorării | majorărilor |
| Vocativ | majorare | majorărilor |
- acțiunea de a majora și rezultatul ei; creștere, mărire, sporire.
- sumă pe care statul o încasează în plus ca sancțiune aplicată celor care întârzie plata impozitelor, taxelor etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online